Poezie Calea (3)

M-am intrebat in drumul meu

de ce mi-i lupta grea in viata

iar cand Il chem pe Dumnezeu

necazuri mai imi stau in fata?



De ce dar pretul unui bine

e-adesea cel mai greu suspin?

Iar daca plang nu are cine

sa-mi dea speranta si alin!



M-am intrebat intr-o rascruce:

unde s-apuc, pe care drum?

Dar Te-am privit murind pe cruce

n-am alta Cale nicidecum.



Da. Tu-mi esti Calea vietii mele

si-ntregul adevar imi esti.

chiar de-as muri in lupte grele

Tu ma astepti in slavi ceresti.



Tu-ai suferit Isus, dipretul

celor pe care ii iubeai

si ai platit pe cruce pretul

sa-i duci pe cei ce cred in Rai.



Cand Te privesc sub greul chin

si glasul Ti-l ascult in noapte

ma rsinez cat de putin

iubesc cu-adevarat in fapte.



Ma-ntreb si eu ca ucenic

de cate ori sa iert pe altul,

sa fiu in fata lui mai mic,

cioplit, in dalta, ca bazaltul?



Ma las cioplit de suferinta,

Isus, dupa modelul Tau.

Dar cat sa rabd, cu ce credinta

pe omul ne-ntelept si rau?



Ma-ntreb acum ca lucrator

ce seamana Cuvantul vietii:

unde s-apuc,pe ce ogor,

in zorii dragi ai diminetii?????



Isus e Calea! El e Unsul

ce pentru mine-a patimit.

Sunt fericit ca am raspunsul

in Domnul care m-a iubit.

Amin.