Poezie Prietenului meu

Prietenului meu

de Octavian Sarb



M-am tot gandit la tine,

In zilele aceste,

Dorindu-ti numai bine.

Dar, binele ce este?



Sa fie viata lunga?

Sa fie `navutire?

Mai mult, sa fie langa

Acestea, si cinstire?



Dar fara sanatate,

Avea-vom bucurie?

Dar pot acestea toate,

S-ofere implinire?



Un gol avem in suflet,

Nimic nu-l poate umple!

Dar stiu c-al lui rasunet,

Se stinge-n raul umblet.



De-aceea omenirea,

Azi nu mai sta s-asculte,

De soapta, care firea

O cauta-n zari oculte.



Doar, cel cinstit cu sine,

Mai are o speranta,

Rugand “Pe Cel ce vine”

Sa schimbe-a lui viata.



Si-n loc de bogatie,

De slava pamanteasca,

Sa-i dea o vesnicie,

De glorie cereasca.



O inima curata

Zidita de Hristos,

Prin jertfa Lui, ti-e data,

Primeste-o ca prinos!



Oradea 04 Ian 2010.