Poezie R E T R O S P E C T I V Ă

În noaptea-aceasta, cea din urmă

Din anul lung şi-mpovărat,

Atâtea gânduri mintea-mi scurmă

Şi liniştea încet mi-o curmă

Lăsându-mi duhul întristat...



Mi-am pus dorinţe mari şi vise

Şi am luptat să le urmez

Dar tot ce inima-mi primise

Au fost doar uşile închise,

Şi-am renunţat să mai visez...



Am vrut să nu mai ţin la mine,

Şi am ales să dăruiesc,

Dar n-am ştiut că dintr-un bine

Poţi să te-alegi şi cu ruşine,

Şi-am încetat să mai iubesc...



Am încercat prin fapte bune

S-aduc un rod curat, frumos,

Şi-am stat adesea-n rugăciune

Ca voia mea Lui a-I supune

Dar tot nu seamăn cu Hristos...



Am aşteptat făgăduinţe

Ce le-a rostit prin gura Sa

Dar tot cu lacrime fierbinte,

Cu deznădejdi şi stăruinţe

Hrănită-a fost fiinţa mea...



L-am vrut pe Domnul mai aproape

Să-nvăţ mai mult iubirea Lui

Dar pofta rea a vrut s-o-ngroape

Şi astfel dragostea agape

În inima-mi deplină nu-i...



Am vrut ca timpul meu şi viaţa

Să-I dăruiesc neşovăind

Dar tot târzie-i dimineaţa

Când înspre Domnu-mi îndrept faţa

Cerescul har nepreţuind...



Atâtea gânduri mintea-mi scurmă

Lăsându-mi duhul întristat

Şi liniştea încet mi-o curmă,

În noaptea-aceasta cea din urmă

Din anul lung şi-mpovărat...



31 dec. 2010 – 1 ian. 2011