Poezie Psalmul 92

PSALMUL 92



(2 Cronici 16,9 :“Domnul isi intinde privirile peste tot pamantul, ca sa sprijine pe aceia a caror inima este intreaga a Lui.” )



Ce frumos e ca pe Domnul, astazi, sa Il laudam,

Si in Fata Lui, cu totii, inima, sa ne plecam!

Al Tau Nume, PreaInalte, sa-L cantam si sa-L cinstim,

Marea Ta credinciosie, tuturor sa o vestim!

Sa auda tot pamantul ca esti plin de bunatate,

De iertare si iubire insa judeci cu dreptate!

Ce adanca Ti-i gandirea, Dumnezeule PreaSfant,

Mare e a Ta lucrare, sus in cer si pe pamant!

Totusi, cei lipsiti de minte, la acestea, nu iau seama,

Si traiesc pacate grele iar de Domnul, nu au teama!

Chiar daca ii vezi, ca iarba, ca in lume se-nmultesc,

Pe acestia, ce intr-una, in tot locul infloresc,

Asta se intampla,iata, numai pentru ca sa fie,

Scosi pe veci din Cartea Vietii, nimiciti pentru vecie!

Dar, Tu, Doamne PreaPuternic, care peste veacuri treci,

De ai Tai, intotdeauna, inaltat vei fi in veci!

Risipiti vor fi ca fumul, cei care Iti sunt vrajmasi,

Si in negura uitarii, se vor pierde a lor pasi!

Ochiul celui ce, in Domnul, vietuieste cu credinta,

Va vedea cum se-mplineste Sfanta Lui Fagaduinta.

Ii va auzi urechea, glasul Domnului din nor,

Cum il striga si-l numeste, al Sau Fiu mostenitor!

Cel curat, precum finicul, inverzeste an de an,

Si va creste, intre oameni,ca un cedru din Liban!

Vor fi verzi si plini de seva, cei saditi in Casa Lui,

Niste pomi cu multa roada, in gradina Domnului!

Dumnezeu e drept in toate, neschimbat precum o stanca,

Mare e lucrarea-I Sfanta, iar gandirea Lui, adanca!



AMIN!