Poezie Psalmul 39

PSALMUL 39

(Eclesiastul 12:1: ” Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele!”)





Mi-am zis: “ Voi veghea pe cale, cata vreme mai traiesc,

Si-mi voi pune frau la gura, sa nu mai pacatuiesc!

Cand Cel Rau, cu ispitire, inaintea mea va sta,

Prin cuvinte intelepte, de el ma voi departa !

Doamne, spune-mi cata vreme, voi mai fi pe-acest pamant,

Ca sa inteleg ca-n lume, doar un trecator eu sunt !

Mi-ai ars inima in mine si un foc m-a mistuit,

Am aflat ca, fara Tine, sunt pe veci nenorocit !

Peste ani, intr-o clipita, trec ca aburul si ceata,

Scurta si neinsemnata, pe pamant imi este viata !

Acum, Doamne, de la Tine, ce pot sa nadajduiesc,

Sa nu-mi fie viata goala si degeaba sa traiesc ?

Omul e ca o suflare, zilele ii sunt putine,

Ca lumina inserarii peste care noaptea vine!

Crezand ca pe vesnicie, peste ele e stapan,

Strange la comori nedrepte, dar nu stie cui raman!

Doamne, Tu imi esti nadejdea, izbaveste-ma de rele,

Nu ma face de ocara, aducandu-mi clipe grele !

Lacrimile imi sunt multe, mare mi-i amaraciunea ,

Nu Te departa de mine, Doamne-asculta-mi rugaciunea !

Pana nu imi trece viata si pe lume n-o sa fiu,

Doamne, mila ai de mine, Tu ce esti pururea viu!

Tu ce locuiesti in ceruri, peste nori si peste stele,

Cu Urechea Ta asculta, glasul plangerilor mele !’’





AMIN !