Poezie Credința!

Credința! Cît e de puternic

Acest cuvînt, această cale

Ce poartă Slava –n întuneric

Și Viața în a morții vale



Credința! Cît de mult se știe

Prin ea devine azi minuni

Din piatră curge apă vie

Spre cer curate –nalță mîini



Credința! Este acum ce poate

Mai sfînt și mai curat să țină

Azi omul ce –a aflat dreptate

În preaputernica Lui mînă



Credința! Cine –o poate face

Să nu existe pe pămînt

Cînd Domnul pune –n inimi pace

Prin călăuza – Duhul Sfînt



Credința! Numai ea credința

Te poate scoate și pe tine

Din lume, unde neștiința

Din templu a făcut ruine



Credința! Ea pe veci rămîne

Chiar de se știe în nevoi

A credinciosului azi pîine

Și arma sfîntă în război



Credința! Slăvită fie ea credința

Prin care omul astăzi știe

De Dumnezeu, ce –a pus speranța

În inimă, ca să învie



Credința! Numai ea să -ți fie

Ca mărturie să o porți

Din inimă doar apă vie

Să curgă –n lume pentru toți



Căci tu ai fost ales să crezi

Și să –ntărești a ta credință

Vorbind și celor ce sînt reci

Și să –i conduci în biruință



Credința! Ea pe veci rămîne

Chiar de se știe în nevoi

A credinciosului azi pîine

Și arma sfîntă în război.

Amin!