Poezie De Anul Nou (1)

De anul Nou



De anul nou, străbate-un ecou

Din anul vechi; parcă-n urechi

Un glas răsună c-o veste bună,

E-o veste care, prin glasul tare

Ea dulce chiamă, ca şi o mamă

Pe-ai săi copii, cu paşii zglobii.



Şi cine-o ascultă, şi n-o insultă

Prin neascultare, şi în umblare

Paşii-ndreaptă pe calea dreaptă,

Şi se convinge că poate-nvinge

În drumul vieţii veşmântul ceţii

Nutrind credinţă, spre biruinţă.



Şi încă un an, mult mai diafan

Ne vine în faţă, şi el ne învaţă

Să încercăm, să ne schimbăm,

Să fim mai buni, şi din cărbuni

Avem menirea ca-ntreagă firea

Să se prezinte în albe veşminte.



De anul nou, să fie un alt ecou,

Să-l ducă vântul, tot pământul

Ca ecou al Iubirii, şi-al înfrăţirii!

Să fim toţi una, şi-ntotdeauna

Iubirea să fie, ca o albă mantie

Ce umple totul, şi stinge focul.



Acum să zidim, ca să propăşim

La templul sfânt, prin Cuvânt,

Caci el cere mereu să prospere,

Să fim pietre vii având bucurii

Şi vestea-nnoirii, şi a pregătirii

S-o ducem la alţii, la toţi fraţii!



Spre slava divină, pură, senină

Să fie cântare, în zi de serbare,

Toţi să cântăm, să ne bucurăm!

Inimile noastre-n zările albastre

Să nădăjduiască, să cunoască,

Marile minuni de peste genuni!



Flavius Laurian Duverna

31 decembrie 2010