Poezie Despre multumire

Despre multumire

Eclesiastul 6: „Averea si onorurile sunt deşertăciuni.”



Pe pământ se înmulţeşte un rău fără seamăn, care,

Peste lume se abate, des îl întâlnim sub soare !

Cercetând la firul vieţii, de la naştere la moarte,

Vom vedea cum rău-n două, omenirea o împarte :



Unii-n bogăţii şi slavă îşi agonisesc avere,

Dar, privindu-şi a lor viaţă, nu găsesc nicio plăcere !

Trăind fara multumire, viaţa-ntreagă se trudesc,

Şi pentru amara pâine, de cu zori ei se trezesc !

Chiar de li s-ar lungi viaţa, una-două mii de ani,

Timpul nu le va ajunge şi văd peste tot duşmani !

Viaţa lor, chin şi durere, e o goană după vânt,

Nu au pace niciodata şi legaţi sunt de pământ !

Alergarea lor prin lume este ca o nalucire,

Pentru ce atrage ochiul si emana stralucire!

Mari le sunt ingrijorarea, teama de inselaciune,

Nu au parte de-a lor muncă si nu au intelepciune.



Însă alţii, dimpotrivă, în nevoi şi strâmtorări,

Ştiu frumos să-şi ducă anii, trecând peste întristări !

Viaţa lor în lumea asta, cât vrea Domnul să le fie,

Le aduce-n orice clipă un prilej de bucurie !

In necazuri, suferinta, nu se tem de incercare,

Si raman tari in credinta, peste clipele amare!

Nu isi fac cioplite chipuri, caci in ceruri au un Domn,

Un Parinte ce-i iubeste si le da painea ca-n somn!

Cu deplină împăcare, a lor viaţă şi-o trăiesc,

Şi-n orice împrejurare, Domnului Îi mulţumesc !

Pentru ziua cea de mâine, ei nu se îngrijorează,

Şi îşi spun, senin în suflet:” Domnul peste noi veghează !”



Bogăţia şi cu slava sunt izvor de-amărăciune,

Şi onoruri şi avere, toate sunt deşertăciune !

Vorba multă, ca şi cearta, despre lucruri ce au fost,

Înmulţesc deşertăciunea, sunt cuvinte fără rost !

Ce indepărtat şi mare este cerul de pământ,

Dupa cum şi Domnul este drept, indurator si sfânt !

Om, fiinţă efemeră, din ţărână zămislit,

Şi în viaţă, şi în moarte, poţi fi pururi fericit !

Trăiesti ale tale zile, ca o umbră trecătoare,

Fără a putea-nţelege, tot ce va urma sub soare !

Omule lipsit de pace, om mereu nemultumit,

Tu, orice-ai gandi sau face, esti, pe veci, neimplinit!

Nu-i mai mare mulţumire, ca un suflet mântuit,

Celui care, toata viata, pentru Domnul a trăit !



AMIN!