Poezie Cîți ani se pierd

Cîți ani se pierd în neștiință

Și cît de multe – s azi atare

Ce – aduc doar multă suferință

Și judecata Celui Mare



Sînt tot mai mulți azi dumnezei

În care oamenii se – ncred

Și pașii veții tot mai grei

Se – ndreaptă – n noapte și se pierd



Păcatul stăpînește firea

Și sufletul se – neacă – ncet

În a pămîntului iubire

Și – n vorba falsului profet



Cel tînăr n –are timp de Domnul

Și cel bătrîn nu se căiește

Chiar mulți din noi sîntem în somnul

Ce Dragostea o risipește



Mulțimea tot mai mult azi strigă

“Să fie răstignit”

Și – n inimă aceeași frică

O au ca fiul risipit



Dar astăzi Domnul iar vorbește

Cît e de mare a Lui milă

Nu asculta ce îți vorbește

“Străinul” căci te vrea ruină



A lui lucrare este moarte

Și – nstrăinat te vrea de har

Să rătăcești mereu în noapte

Departe de Sfîntul Altar



Pe cînd Isus și Bunul Tată

Te – așteaptă – așa cum ești să vii

Căci te – a iertat de viața - ți moartă

Și vrea doar viu mereu sa fii.

Amin!