Poezie Macazuri

Macazuri

de Octavian Sarb



E timpul sa privim in urma,

Sa vedem ce-am ingropat,

Acest an, ce-acum se curma,

Ceva din noi a mai luat.



S-au dus bunici, s-au dus parinti,

S-au dus copii in vesnicii,

Si, dintre ei, sunt printre sfinti,

Cantand celeste armonii.



O alta parte-s osanditi,

Pentru ca-n aceasta lume,

S-au numarat printre-amagiti,

Calcand pe-a diavolului urme.



Viata lor, ei si-au trait,

Cautand placerile de-o clipa,

Iar pe Isus, cel rastignit,

L-au sarutat, asa, in pripa.



Sfintindu-si, astfel, firea lor,

Ei, tot mai mult, s-au inaltat

Pe un altar ce-i sfidator,

L-adresa Marelui `Mparat.



Acum asteapta Judecata

Pentru viata ce-au trait-o,

Ce cumplita le e soarta,

Daca jertfa-au necinstit-o.



Noi, mai suntem azi in viata,

Inca mai putem alege,

Pe Isus si-a Lui povata,

Sau pe diavol, se-ntelege.



V-om schimba in desfranare

Harul, daruit prin Cruce,

S-au primind a Lui iertare,

Sfinte roade vom aduce?



Ca, in loc de Judecata

Oamenilor necinstiti,

Sa primim ca dar rasplata,

Celor ce-s neprihaniti!



Oradea 28 Dec. 2010