Poezie Morala Florilor

Nimic nu e in lume mai scumpa, pretioasa

Ca frumusetea naturala in inocenta ei sfioasa.

Cum gingasa, frumoasa si scumpa este o floare

Ce-n gratie maiastra-si deschide a ei splendoare.



Candida isi desface petala dupa petala,

Culoarea ei i-aprinsa cu o regala gala,

Si gingasa si fragila e a ei tesatura,

Incinta cu finetea si liniile pure.



Atit este de pura naturaletea ei

Nu poti sa-ti rupi privirea, chear daca sa vrei,

Si e frumoasa asa cum Dumnezeu a dat-o !

Cu geniul Lui sfint si dragoste-a creat-o.



Dar iata ca odata crezind ca nu-i frumoasa,

Destul de naturala, de-ajuns de aratoasa

O floare ce urmata a fost de flori mai multe

A hotarit cu fala ce are nu-i ajunge.



Si si-a vopsit petalele cu niste chemicale

Caci ii pareau inexpresive, culorile cam pale.

Si-a vopsit chear si parul, culori peste culori,

Iar tenul cu mortar de te luau fiori.



La unele petale ce ieseau mai in parti

Le-a agatat metale si pietre pe bucati,

Si si-a mai pus si altele ce i-au parut ca-s bune

Pe frunze, tulpinite, petale--orisiunde.



Ea se simtea frumoasa, vestita, admirata

Cu lucruri artificiale acoperita toata.

Dar schimbata, mizgilita fiinta cea de floare

Ascunse frumusetea cu naturala ei splendoare.



Si in mindria ei de-a fi tot mai privita

Nesocoteste cerul , natura-i daruita,

Caci nu poti compara o floare naturala

Si frumusetea ei cu cea artificiala.



Morala noi desigur cu toti am inteles:

Domnul cum ne-a creat, nu-i de schimbat, nici sters,

Si nici de adaugat dupa parerea noastra

Caci El ne-a cizelat cu Mina Lui Maiastra.



Creati dupa al Sau chip si asemanare

Noi Domnului placem cu asa!!! infatisare,

Considerati fiind a creatiei cununa

De ce ne staruim s-avem una mai buna?



Amin.

Octombrie 16, 2010