Poezie Un an în şirul anilor ce-i ai

Se duce anul vechi cu a lui poveste,

Dureri trăite şi-mpliniri se duc cu el...

Există însă-o evidenţă în lumile celeste

Şi tot ce am făcut, notat acolo este!

Căci pentru toate seamă vom da-n cer.



Făcând o socoteală anului ce trece

A zilelor şireag ce le-ai trăit în el...

Vezi timpul dedicat pentru cerescul Rege

Şi cât ai fost în clocot, căldicel sau rece

Iar calculând... din nou te simţi stingher.



Atâţia ani la rând promis-ai să încerci

Să fii mai bun, mai credincios, mai sfânt,

Viaţa-n rugăciune fierbinte s-o petreci,

Să nu mai rătăceşti pe a firii vechi poteci

Să nu mai fii legat de-acest pământ!



Iar azi când anul vechi este-ngropat,

În analiză te frămânţi mereu, mereu

Lăuntru întreg îţi este tulburat

Şi ce arid şi bulgăros terenul ce-ai lucrat,

A câta oară.... iar suspini din greu!



E un segment de timp în care existăm

Ca fiinţe vii aici pe acest pământ,

Iar anii sunt irepetabili, îi numerotăm,

Vremea dăruită, cu drag o savurăm

Ne exprimam în viaţă prin faptă şi cuvânt.



Acum la clipă de bilanţ, de aducere aminte

Să ne oprim din zbucium lângă calendar

Să cântarim şi fapte şi gânduri şi cuvinte,

Să ne-angajăm cu zel, privind spre înainte,

Ca timpul dăruit, să nu mai curgă în zadar.



amin

Dec. 2010