Poezie Este secolul minciunii

Este secolul minciunii





Este secolul necinstei, este secolul minciunii,

Multa lume este pusa pe castigul necinstit

Fiecare om aproape, e dedat inselaciunii

Fiecare vrea sa aibe, chiar daca el n-a trudit.



E tentatia prea mare de castiguri necinstite,

Fara munca de se poate, bani in buzunar sa vina

Chiar daca trebuie sa faci cai multe si ocolite,

Chiar de trebuie sa minti, faci orice, numai sa tina.



Lumea este imbacsita de atata-nselaciune

Iar minciuna e regina in afaceri necurate,

"Castigul sa fie mare", omul e-nstare sa spuna

Nu mai e deloc onoare, si tradarea este-n toate.



Camatari de speta joasa conturile-si rotunjesc

Scopul ca sa isi atinga, totul fac, si nu le pasa

Si Cuvantul pe care Domnul ni l-a spus, nesocotesc

Ei nu cred nimic ce-i scris, pentru bani ei totul lasa.



Isi fac vile si palate, isi fac scoli, diplome false,

Vor pozitii mai sus puse si mandria îi "smintesc"

Iar in functiile inalte nu vor pe nimeni sa lase,

Caci putere vor in toate, si marirea si-o doresc.



Ei orice doresc pe lume, dar de Domnul, nu le pasa

Rar isi mai aduc aminte ca El este, ca exista;

Doar de doua ori pe an - cate o ofranda lasa

La Craciun, la Paste aduc, apoi, uitarea persista.



Merg pe cale inainte absorbiti de planul lor

Pastele o sa mai vina si Craciunul va veni...

La biserica vor merge, nu manati de a lor dor

Fac act numai de prezenta si cu asta, vor sfarsi.



Nu vor s-asculte nimic din ce le spune Dumnezeu

Fac doar cum ii taie capul si cum sunt mai castigati

Iar credinta sa o tina, li se pare ca e greu

Si se lasa ici si colo, de valul lumii purtati.



Dar oricat de rea e lumea, chiar de-i plina de venin,

Pe pamant, tot mai exista oameni buni si credinciosi

Oameni care au ca tinta chipul Domnului, senin,

Oameni ce-mplinesc Cuvantul si pasesc, victoriosi.



Oameni ce-L iubesc pe Domnul, oameni ce voia Lui fac

Chiar de sunt batjocoriti, de toti desconsiderati

Oameni, ce vestesc venirea, de Isus vorbesc, nu tac

Cand va fi a Lui venire, la ceruri vor fi luati !



Vor fi cu Domnul la ceruri, bogatiile s-or duce,

Pamantul in foc va arde, si nimic n-o sa ramana;

Cel ce ne-a dat Mantuirea si-a fost tintuit pe cruce,

Inspre Tatal Sau Se indreapta, mantuitii Îsi aduna.



El va judeca multimea si toti cei care-au crezut

Vor gusta din fericire si vad frumuseti ceresti

Iar acei ce-au fost in lume si doar raul l-au facut,

Vor ramane-n foc sa arda cu a lor placeri, lumesti.



amin