Poezie IOAN BOTEZĂTORUL (2)

“Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…”(Marcu 1:2b)



Când se-ntorcea istoria spre soare

Şi era mântuirii-abia mijea,

Un glas de tunet, cu înflăcărare,

Vestea o cale ce se deschidea.



Intra în eră Antemergătorul

Ce cobora prin timp din prorocii,

Să pregătească el, Botezătorul,

O cale pentru Cel din veşnicii.



Vorbea de pocăinţă şi iertare,

Despre mărturisire şi botez,

Iar vorbele, adesea tăietoare,

Intrau adânc în inimi, până-n miez.



N-a cunoscut până atunci Iordanul

Aşa un val vuind spre valul său,

Căci gloatele veneau cu tot elanul

Voind să-ntoarcă spatele la rău.



Le-a mai vorbit Ioan de Cel ce vine,

El pregătindu-I calea spre norod,

Dar zborul său înaripat spre bine

S-a frânt de răutatea lui Irod.



S-a stins Ioan, profet cu glas de clopot,

Dar nu-nainte de-a fi auzit

Din faptele reverberând în ropot

Că Cel ce vine... deja a venit.



A fost un glas ce-a răscolit pustia

Şi ca ecou s-a consumat, vibrând;

În bezna vremii a purtat făclia

Şi tot ca ea s-a mistuit, arzând.



Amin

Vulcan, dec. 2010