Poezie Slujitorul Domnului

Slujitorul Domnului

de Octavian Sarb



M-am intors, sa cant curat

Pentru slava Celui, care

M-a scapat de-al meu pacat,

Dand sentinta de iertare.



M-am intors, ca, sa lucrez

In ogorul mantuirii,

Cu ce am ma consecrez,

In nadejdea rasplatirii.



Caci, El, pe nume m-a chemat,

Si, mi-a dat talanti de aur,

Sa rascumpar necurmat,

Intregind al Lui tezaur.



Frati, surori spalati prin sange

Sfant, de Fiu de Dumnezeu,

Raspanditi sunt, pentru-a strange

Recolta, dobandita greu.



Nu, numai ca, El din ceruri,

A venit jos, pe Pamant,

Ci-a trait golit de euri,

Ca un Fiu ceresc, preasfant.



Si, din ieslea cea umila,

Pan` la cruce a facut

Toate faptele cu mila,

Pentru noi, doar, L-a durut!



Tu! cel ce privesti s-asculti

Sfanta noastra marturie,

Pana cand Il mai insulti

Cu neghioaba-ti iobagie?



Pana cand, vrei sa amani

Pocainta datorata?

Cat timp, ii mai tii stapani

Pe Belzebub si a lui gloata?



Pleaca-ti, tu! acum, genunchii,

Intr-o sfanta inchinare,

Scuturandu-ti toti rarunchii,

Cerand Tatalui iertare!



Caci, si tu L-ai osandit,

Si, tu ai strigat:-“ La moarte!

Rastigneste-L! ca e vrednic,

Doar, de ura si stigmate.”



Slavit sa fie Dumnezeu!

Prin iertarea ce ne-a dat,

Murind in locul tau si-al meu,

Astazi cerul e curat!



Diavolul e aruncat

Pe Pamantul de bluestem,

Dar, pe noi ne-a inaltat,

Azi, in cer cu El suntem!



Oradea Nov. 2010.