Poezie Lehamite

Trudim pe o planetă de păcate...

O moarte vie stăruie în toate

Şi ne grăbim spre ţinte ce nu ştim,

Spre-al lumii obosit ţintirim,

Înfometaţi de milă şi dreptate.



Dacă ţi-e sete, apa nu e apă,

Aerul lumii pute de înţeapă.

Avem în schimb minciună şi-alte boli,

- Ospiciu sferoid între doi poli:

- Poftim de adaptează-te sau crapă.



Sărmană lume, veştedă grădină,

Coşmar apocaliptic de rugină

Şi de tăciune-n pâine şi de jar;

În loc de ploaie un potop amar

Şi niciodată pace şi lumină...



În universul simplu al iubirii

Au năvălit maşinile şi zbirii

Şi purpura de patimi şi de rock.

N-a mai rămas în vatră niciun foc,

Ci numai artificii şi walkirii.



Se fură pe lumină şi se minte.

Totul e strâmb, dar mergem înainte

Şi nimeni nu se-ntreabă până când.

Toţi oamenii se cumpără şi se vând,

Şi angrenajul merge într-un dinte.



Mai cocoşaţi din zi în zi ne-ntoarcem,

Chiar nopţile de orice vis le stoarcem.

Totu-i drăcesc, nici sfântul nu e sfânt;

Şi vreţi să mai rămânem pe pământ,

Să-i recoltăm ciulinii şi să-i toarcem?!



Să vină Domnul să ne dea salvare,

Să pună iar planeta pe picioare

Şi, fiindcă nu-i singurul bolnav,

Că nu doar trupul nostru este sclav,

Să toarne-n suflet – Duh de vindecare.