Poezie LUME

Trupuri sacre acopereau pamantul,

Mult prea plin si mult prea sinistru

De sine insusi.

Mormane mari de vise

Asteapta sa fie implinite.

Copii si batrani

lovesc cerul cu bulgari azurii de lacrimi.

Mame triste si suferinde,

Inca asteapta sa isi tina

Copii nevazuti si neimpliniti in brate.

Numai eu,suflet pierdut si pustiu,

Nu pricep rostul lacrimilor,

Si cu fiecare minut trecut

Parca un clopot intors invers,

Rasuna in locul sulfetului meu.

Cum as puta sa visez?

Cand visele mele

De mult au ars naucite de soare.

Cum as putea sa zambesc?Cand zambetul meu e inghetat de cer...

Si cum as putea sa privesc ?

Cand ochii mei

De mult nu mai zaresc

Minunile iubirii.



Sunt ca Lazar,care asteptand

Glasul Domnului Sfant

Sfasia moartea,lasand-o invinsa

Trecand-o dincolo de tot ce omenirea putea spera.



................................................................................



Trupuri sacre acoprea pamantul

Mult prea plin si mult prea sinistru

de sine insusi.