Poezie Intuneric si lumina (1)

S-a sfarsit...acum parca tot intunericul ar fi biruit pamantul,

toate fantasmele taranei s-a bucura de victoria caderii dragostei.

Traim in minciuna si pretindem ca lumina s-ar reaprinde in sufletele noastre...

dar nu...fiecare gand pierdut aduce cu sine daramarea propriei inertii...de parca noi insine ne-am bizui pe ceea ce zidim.

E ca si cum ai intorce copacul din evolutia lui,

sau i-ai cere melcului sa paseaca mai repede pentru ca adie un vant puternic.

In zadar ne cautam pe noi daca nu avem de unde sa ne hranim fiintele

prea intunecate cu...lumina.

De aceea dragostea moare si invie ori de cate ori atingem culmile raului.