Poezie În noaptea cruntă-ntunecoasă

În noaptea cruntă-ntunecoasă

Din depărtări, de dincolo de stele

Un înger glorios se-arată

Spre a vesti păstorilor din câmp

Cum pruncul aşteptat din veşnicie

S-a întrupat într-un copil

Ca să aducă: pace, iubire, mântuire.



Miraţi şi speriaţi de-a sa înfăţişare

Aceştia nu ştiau ce-ar trebui să creadă

Ce-nfăţişare? Ce lumină şi auroră!

Să fie oare adevărat?

Oare Mesia s-a întrupat?

Dar cum la noi cei nebăgaţi în seamă

S-avem parte de-aşa onoare?



Haideţi la Bethleem să mergem

Să ne-nchinăm la cel din iesle

Dar turma cui să o lăsăm?

Căci este noapte şi-ntuneric mare!

Ce mai contează astă turmă…

Când colo peste dealuri aşteaptă

Emanuel cel binecuvântat!



Uşor intrară în grajd păstorii

Şi-n umilinţă şi mirare se-nchinară

Căci totul se-mpliniră

Aşa cum îngerul vestiră

Ce har, ce mare binecuvantare

Să vezi pe cel mai Sfânt venit din Tatăl!



Când au plecat de lângă Domnul

Aveau aşa de multă pace,

Şi-o bucurie, şi-o simţire, şi ce iubire!

Ieşind au glorificat pe Dumnezeu

Pentru că ochii lor văzură mântuirea

Pe Mesia, cel aşteptat de peste veacuri!