Poezie Străjerul (4)

Srăjerul



Când eu am devenit ,,Străjer”

N-a fost o zi la întâmplare!

Atunci s-a consemnat în Cer,

Că din a lumii vechi ungher,

S-a mai trezit un mesager,

Al ,,Adevărului” sub soare.



Am pus o piatră de hotar,

Aceea zi de bucurie.

C-a fost şi pentru mine Har,

Să-mi pot aduce la altar,

Trecutu-mi straniu de hoinar,

Trăit în lumea rea, pustie.



Nu mai am timp de risipit,

E-atât de lucru pe ogoare!

Vara-i aproape pe sfârşit,

Tot ce-a fost scris s-a împlinit,

Şi timpul trece-n zbor grăbit,

Spre veşnic asfinţit de soare.



Vrăjmaşul luptă ca un leu,

Să ducă suflete-n pierzare,

De-aceea am intrat şi eu,

În sujba unui Dumnezeu,

Ce a murit în locul meu,

Să pot avea răscumpărare.



Străjer în oastea lui Hristos,

Vreau să rămân până la moarte!

Să duc sărmanilor de jos,

Vestea iertării bucuros,

Şi Lui slujindu-I credincios,

Să am cu El în Ceruri parte.



Ilie Belciu