Poezie Î-ţi amintaşti?

Î-ţi aminteşti?



N-ai vrea o clipă-n urmă să priveşti,

Şi cu plăcere să-ţi mai aminteşti,

De câte ori în timpul ce-a trecut,

Un bine unui semen i-ai făcut?



Î-ţi aminteşti trăiri de neuitat,

Când poate chiar viaţa ţi-ai riscat,

Dintr-un necaz cumplit să poţi salva

O fiinţă care ajutor striga?



Poţi să-ţi mai aminteşti de ziua când

Ai dat din pâinea ta celui flămând?

De ziua-n care lacrimi ai vărsat,

Alături de-un sărman nemângâiat?



Sau poate astăzi ai un drum al tău,

Şi zici eu nu fac nimănui vreun rău.

Ascuns de al comodităţii nor,

Priveşti în jurul tău nepăsător.



E trist, şi-ţi zic: Opreşte-te acum!

De ai ales să mergi pe acest drum.

În tot ce faci o clipă nu uita,

Că doar ce-ai semănat vei secera!



Acesta nu-i proverb îmbătrânit,

Ce-ţi pare poate vechi şi depăşit,

E Legea unui Mare Dumnezeu,

Ce a murit pe Cruce-n locul tău.



Nu eşti iubit, dacă nu poţi iubi,

Dacă nu ierţi nu poţi iertat să fii!

Nu poţi avea nimic dacă n-ai dat,

Dacă nu plângi nu poţi fii mângâiat!



Nu ştiu în lume Har cât va mai fii,

De-aceea schimbă-ţi modul de-a gândi,

Şi fă cu Dumnezeu un Legământ,

Să împlineşti doar Sfântul Lui Cuvânt.



Ilie Belciu