Poezie Crăciunul la Betleem

Crăciun la Betleem



Din depărtare se zăresc lumini,

În bradul de curând împodobit,

Şi vin în cete mii de peregrini,a

La Betleem oraşul liniştit.

E sărbătoare iarăş pe pământ,

Creştinii azi din nou şi-au amintit,

Că-n vremuri ca acestea Pruncul sfânt,

Veni la noi sărac şi umilit.

Nu este-n lume parcă nicăieri,

Un loc mai minunat şi mai frumos,

Decât acel sălaş unde oieri,

Venit-au să se-nchine lui Hristos.

Dra trist şi-acum acelasi vechi popor,

De veacuri plin de ură, nesupus,

Nu pot găsi nici azi în casa lor,

Un loc de găzduit pentru Isus.

El a rămas de două mii de ani,

În ,,Ieslea umilinţei” condamnat,

Şi-ar vrea să-l ţină-acolo pentru bani,

Acei ce nu-l cunosc cu-adevărat.

De nu ai bani destui în buzunar,

Să mergi la Betleemul cel frumos,

Dorinţa ta să ştii nu-i în zadar!

De vrei să-l simţi aproape pe Hristos,

În ruga ta ce-o nalţi smerit în zori,

Să spui crezând: Isuse eu te chem!

Să vii şi-n casa mea de sărbători,

Şi steaua sfântă de la Betleem,

În dreptul tău din mers se va opri,

Şi raza-i te va face fericit,

De sărbători în suflet vei simţii,

Ce niciodată-n viaţă n-ai simţit.

Isus, Mesia, marele-mpărat,

Va fii cu tine ca un prieten bun,

Şi vei avea cu El de neuitat,

Cel mai frumos şi fericit crăciun.



Amin Ilie Belciu noiembrie 2010