Poezie Colindătorul

Colindatorul este mesager.

El duce vestea bună a întrupării,

Cântă despre Cel venit din cer,

El duce vestea în umbros ungher,

Vorbeşte despre Regele salvării.



În mersul lumii care pare infernal

Colindătorul parcă rupt de vreme

Se opreşte şi la cel ce doarme în canal

Ce n-are-n viaţă nici un ideal

Ce suferă-n tăcere şi se teme.



Colindătorul bate-n geam la cel sărac

La cel ce n-are lemne, n-are pâine

Aicia el descarcă-al dărniciei sac

Aduce şi colind, dar şi colac

Vestind pe Cel ce-i a Vieţii pâine!



Colindătorul se opreşte la spital

La cel ce este suferind pentru o vreme

Îşi desfăşoară-ntregul arsenal

Arată că exist-un ţel şi este un capital

Ce trece dincolo de timpu-n care geme



Colindătorul îi vorbeşte de Isus

Celui bogat ce multe averi deţine

Îi spune de o bogăţie de nespus

Ce se găseşte doar în jertfa lui Isus

Şi este mai presus de bani şi pâine.



Colindatorul în gerul de afară

Îţi aduce vestea bună până-n zori

El îţi vorbeşte despre-o sfântă ţară

De viaţă în eterna primăvară

Dacă-l primeşti pe Isus înainte ca să mori.



Amin

Zalau, dec.2010







mm