Poezie Darul Sfant al nemuririi

Darul sfant



Ce minunat sa poti lua

Si sa te duci la raspantii,

Cu brate pline doldora

De daruri pentru alti copii.



Cand nu ai pus nici un omer

Si totusi e hambarul plin,

Ce minunat ca sa poti da

La cei ce viata-si duc in chin.



Cum e sortit sa se aleaga

Si sa ramana tot mereu,

Un om sa poata viata-ntreaga

Iar altul nu scapa de greu.



Dar ziua ce a fost lasata

Sa ne trezeasca simtul iar,

Cu mila si buna dreptate,

A dat raspunsul astazi chiar.



Ca cineva vazu aproape,

De suflet partea cea firava,

Si i-a adus cu gandul bun

Sa-i dea un dar fara de graba.



Si scopul fuse din iubire

Sa scoata ce nu se putea,

Oricat ar incerca si altii,

Nimica nu se compara.



Cuprins dincolo de bariere,

Tatal ceresc vazu tacerea,

Ar fi strigat multimea-n sine

Sa se arate hotararea.



Sa faca pasul cu-ndrazneala,

Cine era priceput,

Mai departe chiar pecetea

Din locul ei sa fie rupt.



Ca sa se scoata la lumina

Ce ar fi mai nimerit

Dar atunci far" ezitare,

Un Fiu ceresc a indraznit.



Soarta ne era dusmana

Dar mantuirea El a fost

O legatura cu pamantul

Prin darul sfant Isus Cristos.



El a venit ca ne iubise,

Si nu vroia sa piarda sansa

De a salva pe fiecare,

Ce mult ne dorea siguranta.



Iar cel vazut de ochiul sfant

Nu trebuia decat sa creada,

In Pruncul care se nascuse

Si a salvat o lume-ntreaga.



Destinul Lui inca se vede

Prin laude cine vegheaza,

De cei care cu drag mereu,

Nasterea sfanta onoreaza.



Se-aude cantand de veacuri,

Pana cand soarele-i in zare,

Acele melodii divine,

Cu laude si osanale.



Pentru Isus care ne-a dat

Un dar atat de minunat

O viata ce-i nepieritoare,

In cer, laudand a Sa lucrare.





Amin