Poezie Oamenii străzii ...

Afară-i frig, puternic ger;

Noi stăm în casă la căldură,

Când mii de inimi goale cer

Din fericire-o picătură ...



Obişnuiţi în foame, plâns,

Trăiesc şi ei ... ca să nu moară;

Cu capu-n piept, cu trupul strâns

Simt iarna grea, a câta oară ...?



Avem de toate din belşug

Şi poate nu le preţuim;

Ei după-o pâine caldă fug

În timp ce noi sărbătorim ...



Fără un nume, fără ţel

Trăiesc visând la fericire

Dar fiecare zi-i la fel,

Fără vreun semn de izbăvire ...



Cum ne-am simţi fără-adăpost,

Fără părinţi, fără nimic,

Căutând iubire fără rost

Nicicând din ea gustând un pic ...?



Ce-am face noi fără Isus,

Fără sublima jertfă-a Lui,

Fără măreţul har de sus,

Fără iubirea Tatălui ?



Să ne deschidem chiar acum

Inima larg şi să iubim;

Celor lipsiţi ce stau pe drum

Dragoste să le dăruim !