Poezie Amărăciunea sufletului

Amărăciunea sufletului,





Nu este zi ân care,eu zăresc lumina zilei,

Lacrimile să nu-mi curgă pe obraz,

Atunci când greul şi amărăciunea trudei,

Sâ nu distrugă din puţinul ce a mai rămas.



E ântuneric tot mai mult ân jurul meu,

Dar strig,ca să m-audă bunul Dumnezeu,

Căci lovesc furnuni după furtuni mereu,

Ele lovesc ân suflet,dar şi ân rugăciuni.



La Tine-alerg ,o Tată bun şi sfânt,

In Tine-mi pun oricând speranţa,

Căci rana care azi inima mi-a frânt,

Doar Tu poţi vindeca,că Tu eşti viaţa.



Intinde-ţi azi braţul Tău de apărare,

Şi scota-mă din greul ce mă-nconjoară,

Tu fă-mi lumină pe calea de salvare,

Şi nu lăsa vrăşmaşul, ca să mă doboare.



Prin mângâiera Ta,simţit-am o căldură,

Ce-mi dă putere de jos să mă ridic,

Spunându-mi,că ân lume nu-s singură,

Să cred,să ascult,să lupt şi-o să ânving.



Aşa după ândemnul Tată-lui cel sfânt,

M-am ridicat,şi-ndată crucea am zărit,

Iar sângele ce-i mai curcea,ma- ântărit,

Să trec prin valea plângerii de El păzit.



Eu n-am cuvinte,ca să-Ţi mulţumesc,

Cât de puternic şi de bun Tu eşti,

Căci Tu Samariteanul,de mine n-ai uitat,

Şi pacea Ta ,ân inimă de grabă mi-ai dat.



Pacea Domnului,dorim ân noi ca să rîmână,

Cuvântul sfânt pe veci să nu-l uităm,

Prin El,dragostea ân noi să se adune,

Cu foc şi legământ laude să-I ânălţăm !



Amin,Amin!