Poezie Şi eu sunt străjer...

ŞI EU SUNT STRĂJER...



Şi eu sunt străjer convins

Apăr legile preasfinte

Nu mă las, nicicând, împins

Spre netrebnice incinte,



Nu mă las influenţat

De profeţi fără solie

Căci sunt bine-ncredinţat

De tot ce-n Scriptură scrie.



Stau de pază şi veghez

Ştiu duşmanii ce pot face

De la post nu deviez

Fac ce Tatălui Îi place.



Sunt străjer cu-n ideal

Care-i mai presus de fire

Nu-mi doresc piedestal

Ci cucernică slujire.



Stau unde Hristos m-a pus

Când mi-a dat descătuşare

Nicidecum nu sunt dispus

S-ascult voci amăgitoare.



Sunt dotat cu-n arsenal

Dobândit nu la piaţă

Nici la show de carnaval

Dat de suflete de gheaţă,



Ci primesc puteri de Sus

Să resping îndemnul care

Sugerează că ISUS

N-a venit prin Întrupare.



Şi eu sunt stăjer expus

La tot felul de tentaţii

Dar alături de ISUS

Înving orice situaţii.



Mi-apăr crezul n-alergând

După teorii pedante

Ci sunt treaz în cuget, gând

(Postul nu e loc de poante.)



De-aţipesc...străjeri colegi

Îmi pun degetul în coastă

Şi îmi spun:”Vrei să culegi

Frământare şi năpastă?,



Vrei curentul nou venit

Să-ţi acapareze fiinţa?

Nu vezi că s-a-mpotmolit

Cel ce-a deformat credinţa?”



Sunt străjer; nu-s acvtivist

Nu mă leg de vreo persoană,

Nici de cultul zis baptist,

Nici de chipul din icoană,



Ci mă leg de crezul clar

C-am în Paradis intrare

Şi că jertfa la Calvar

Mi-a adus recuperare.



Sunt străjer; mereu discern

Ce e rău de ce e bine

Sunt convins că din infern

Vin filozofii meschine...



Spun direct ce am de spus

Nu m-ascund printre reclame:

Vin din est şi din apus

Cele mai profunde drame,



Şi de-aceea ferm rămân

Pe reduta luptei sfinte

Ştiu c-al spaţiului Stăpân

E pe veci şi-al meu Părinte.



Şi eu sunt străjer convins

Ştiu că duhul de veghere

Niciodată nu s-a stins

Că-i clădit pe ÎNVIERE.



18 Decembrie, 2010