Poezie INTELEPCIUNEA (1)

La-nceput era Cuvântul

Și pământul era gol

Dar aflăm prin Evanghelie

Tu stăteai pe rotogol.



Și-ți găseai toata plăcerea

În al Domnului Cuvânt.

Și-ai venit din înălțime

Pentru oameni pe pământ.



Ai venit din înălțime

Din puterea Celui Sfânt

Atunci când avem o frică de al Domnului Cuvânt.

Tu ne-acoperi mintea noastră

Cu discernământ curat

Și vedem căci ai valoare

Ca și aurul turnat.



Ne înveti din Sfânta Carte

Ne vorbești despre abis

Tu descoperi lucruri care

Doar în taine e descris.



Tu pătrunzi în mintea noastră

Pentru a ne revela

Și trăirea și sfintirea ,Doamne

Vin din mâna ta.



O,curată-ntelepciune

Darul Celui Preaînalt

Ne-ai scăpat din gheara morți

Și ne-nveți neîncetat.



Despre taina care sună

Pentru toată geografia

Cum putem primi cununa

Și sfărși călătoria.



Tu ne-scapi de-nșelăciune

De omor,de cei mișei

Și de cei ce-n adunare

Se pretind sa fie miei.



Tu ne scapi de lăcomie

Și de punga de arginții

Să nu vănd nicicând Cuvântul

Și pe oamenii cei sfinți.



Tu ne scapi de oameni care

Se pretind că-s cineva

Și când colo tu descoperi

Fariseul, haina rea.



O, divina-ntelepciune

Fii mereu în mintea mea,

Și mă-nvață totdeauna

Să alerg pe calea ta.



Fii mereu lumina care

Mă înveți neîncetat,

Să deosebesc lucrarea

Duhului Sfânt minunat.



amin