Poezie Aduceți-le la Mine!

Adu înaintea Lui

Tot cu ce tu te confrunți!

Lasă la piciorul crucii

Greul ce nu-l poți să-l duci!



Tot ce este imposibil

Pentru tine ca și om,

Chiar și ce-ți pare penibil,

Dă-i-le Marelui Domn!



Când te uiți în punga ta,

Îți pare mică puterea.

Că de ai avea mai mult,

Multe ai realiza.



Te vezi mic, ne-ajutorat,

Și cu atâtea pe cap,

Te simți un pic depășit

Și totuși ești mulțumit.



Știi că la altul mai greu

Îi e fără Dumnezeu.

Nu știe-a chivernisi

Nici măcar ce-a agonisit.



Cum un pic a adat de greu,

Repede s-a-mpotmolit,

Și aleargă la alcool

Fiind numai amețit.



Însă noi, avem nădejde

Citind din cuvântul Său.

Și așa găsim soluții

La al nostru Dumnezeu.



Pentru orișice problemă

Care-n viață am avut,

Când m-am aflat în dilemă,

Mâna Lui mi-a fost ca scut.



M-a călăuzit în toate

Pân-acum, că L-am chemat.

Și-a Lui posibilitate

Pe mine m-a-ndestulat.



Așa cum făcu cu peștii

Și cu pâinea la mulțime,

Cind le-a zis Isus: „Ce-aveți?

Aduceți-le la Mine!”



Cu puteri din Duhul Sfânt

Ca în ziua cincizecimii,

M-a-ntărit și m-a umplut

Că S-a-ndurat și de mine.



Pe toți la fel ne iubește,

Doar să-i cerem ajutor.

Rezolvarea la El este,

Că e Domnul Domnilor.



Vino cu puținul tău

Înaintea lui Dumnezeu!

Cu mica putere- a ta

Dă-i-o Lui și vei vedea!