Poezie Steaua lui Mesia

Steaua lui Mesia



Când sus pe ceru-nstelat

Într-o noapte… liniştită,

O stea nouă… -a răsărit

Ea de magi a fost zărită.



Cercetând mai cu migală

Ei din carţi au constatat,

Că ea vesteşte-mplinirea

Unei naşteri, de Împărat.



După steaua, mişcătoare

Încărcaţi cu multe daruri,

Au pornit ca să găsească

Împăratul peste neamuri.



După ce Pruncu-au găsit

Cu respect s-au închinat,

Şi-aur, smirnă şi tămâie

Cu reverenţă… I-au dat.



Şi-astfel magii cei străini

L-au căutat pe… Mesia,

Ce din vremile străvechi

L-anunţase, - proorocia.



El ce-a fost Lumina lumii,

S-a-ntrupat prin umilinţă

Şi-ntr-un staul s-a născut,

Cea mai simplă locuinţă!



A fost culcat într-o iesle

Şi-nfăşat, cu îngrijorare,

Peste El… boii s-arunce

Valuri calde…prin suflare.



Flavius Laurian Duverna

19 decembrie 2010