Poezie De cine ascultăm ? (Ioan 10.27; Rom. 6.16; Evrei 12.25)

De cine ascultăm ? (Ioan 10.27; Rom. 6.16; Evrei 12.25)

de Mihail Dimitriu

poet şi scriitor creştin



La vremea hotărâtă din vecie, (Luca 1.26-35)

Cuvântul Sfânt veni la noi din slăvi celeste, (Ioan 1.14)

Ca să ne-aduc-a Tatălui solie, (Ioan 12.49)

Şi oamenii să afle sfânta, bună veste: (Marcu 1.14-15)

Că Dumnezeu, în dragostea Sa mare, (Ioan 3.16)

Doreşte mult ca să ofere mântuire (1 Tim. 2.3-4)

La toţi acei ce, dându-I ascultare, (Evrei 5.9)

Acceptă astfel, sfânta Sa călăuzire. (Matei 11.28-30; Rom. 8.14)



Iar când veni Făptura Cea Cerească, (Matei 1.18-25)

Pentru că nimeni nu-I deschise a sa casă, (Ioan 1.11)

Să Îi ofere-un loc ca să se nască; (Luca 2.1-6)

Primu-i pătuţ, fu ieslea cea sărăcăcioasă. (Luca 2.7)



Când pruncul nu avea prea multe zile, (Matei 2.1-11)

Părinţii-L luară în Egipt, în grabă mare, (Matei 2.13-14)

Căci împăratul cu porniri ostile, (Matei 2.3)

Urma să poruncească să-L omoare. (Matei 2.13,16-18)



De când Domnul păşi în astă lume, (Luca 2.7)

Şi până când, în slavă, S-a înălţat la cer, (F.A. 1.9-11)

Cei mulţi nu au crezut în sfântu-I nume, (Ioan 8.30-45)

Făcându-L să se simtă, adeseori stingher. (Matei 8.20; Luca 4.29-30; 9.52-53; Ioan 7.10,30,44; 8.59; 10.39; 11.54)



Şi Domnul începu a Sa lucrare (Matei 4.17)

De propovăduire a Veştii Bune, iar (Marcu 1.14-15)

Iudeii hotărâră să-L omoare, (Ioan 5.16,18; 10.31; 11.8,47-53)

Nesocotind pe Domnul, şi marele Său har. (Matei 26.67; Ioan 10.20; 18.22-23)



Nu doar iudeii de rând I-au fost ostili, (Ioan 7.1,19)

Ci chiar şi ucenicii, ba chiar şi fraţii Săi. (Marcu 3.21; Ioan 6.66; 7.3-8)

Domnu-i învăţa să fie mai docili (Matei 20.26-27; 26.36-41; Luca 6.20-38)

Iar unii-I arătară cât erau ei de răi. (Matei 26.69-75; Luca 9.54-56)



Deşi El pentru oameni a dat totul, (Luca 9.58)

Şi chiar viaţa Şi-a dat-o, cu mare iubire, (Matei 20.28; Ioan 10.17-18)

El a primit ca răsplată complotul (Matei 26.14-16)

Ce a fost pus la cale pentru-a Sa jertfire. (Matei 27.32-50)



După ce Domnul fusese arestat, (Matei 26.50,57)

L-au părăsit şi au fugit toţi ucenicii. (Matei 26.56)

Și doi mai reveniră, iar ei l-au îngropat, (Ioan 19.38-42)

Căci cei mai mulţi lipsiră, mai marii, mai micii. (Marcu 15.42-47)



Domnu-a spus că un adevărat creştin (F.A. 11.26; 1 Petru 4.16)

Va fi urât şi prigonit precum a fost El, (Matei 10.22-25; Ioan 15.18-25; 17.14; 2 Tim. 3.12)

Şi-n astă lume se va simți străin, (Evrei 11.13; 1 Petru 2.11)

Iar a trăi ca Domnul, îi este primul ţel. (Ioan 13.15; 15.4-6; 1 Ioan 2.6; 1 Petru 2.21)



Dacă-n scurta vreme, cât ne-a vizitat (Luca 13.32)

Iudeii nu-L primiră cum I Se cuvenea (Ioan 1.11)

Unui Mare Preot, unui împărat, (Evrei 5.5-10; Ioan 18.36)

După a Sa-nviere, nu a mai fost aşa. (F.A. 1.4-5; 2.1-47)



Primii creştini trăiau în unitate, (F.A. 2.44-45; 4.32)

Fiind în rugăciune, mereu stăruitori, (F.A. 2.42)

Frângeau pâinea cu regularitate, (F.A. 2.46)

Fiind în permanenţă de Domnu-ascultători. (F.A. 4.19)



'Nainte de a doua Sa venire (Apoc. 22.7)

Nedrepții își vor continua a lor trăire. (1 Tim. 4.1-2; 2 Tim. 3.1-13)

Cei sfinți vor continua a lor sfințire, (Evrei 12.14)

Neprihăniții vor trăi-n neprihănire. (Apoc. 22.11)



Când Domnul va veni a doua oară, (Apoc. 19.11-16)

Acei care vor vieţui atunci pe Terra, (Apoc. 19.17-18)

Vor încerca să Îl omoare iară. (Apoc. 19.19)

Şi-atunci, înfierbântată fi-va atmosfera. (Apoc. 19.21)



Privind la sfinţii de odinioară, (Evrei 13.7)

Mă-ntreb : cum frângem pâinea ? cât timp ne mai rugăm ? (1 Cor. 11.17-34; Luca 18.1; 21.36; 1 Tes. 5.17)

Învăţătura-i cea originară ? (1 Tim. 6.3-5; 2 Tim. 3.6-7; Iacov 3.1)

Trăim în unitate ? de cine ascultăm ? (Ioan 17.21-23; Rom. 6.16; 15.5-7; Fil. 2.2; 1 Petru 3.8; Evrei 3.18; 12.25)