Poezie O mână de ţărână

O mână de ţărână,



O,.. tu sărmană mână de ţărână,

Pe genunchi, tu stai şi ceri lumină,

In lumină din belşug să vă imbrac,

Ca-n credinţă ,nimeni să nu stea sărac.



Tu-mi ceri,cu-atale buze ajutor,

De lovituri şi âncercăr,vă ânconjor,

-Da, Eu m-aplec vă simt şi v-ascult ruga,

Ce cu jar şi foc, vi-a clocotit azi gura.



Tu, ceri iertarea celor ce s-au rătăcit,

Ce zac aşa departe, de-aL Meu cuvânt,

O,..tu sărmană mână de ţărână ,

Aleargă tu, la ei şi spune-le să vină.



Eu, Te-mbrac cu haina-nţelepciunii,

Ca prin duhul sfânt să poţi mărturisi,

Căci dragostea pe veci ea v-a rămâne,

Păcate voi spăla,cu sângele din Mine.



Dar, tu poartă-i ân post şi-n rugăciune,

Ca singuri să se-ntoarcă, ânspre Mine,

Tu,Mâna Mea la lucru vei simţi că este,

Când biserica ân rugăciune clocoteşte.



Dă-ne Tu, Doamne tăria să clocotim ân rugăciuni,pentru toţi copii Tăi Amin !